ARTA MEDITAȚIEI
Meditația,
Știința minții
Meditația este arta de a întoarce atenția spre interior pentru a ne cunoaște pe noi înșine. Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie să menținem mintea și corpul în echilibru, în coerență. Cum mintea este mereu în mișcare, tensiunile sale se acumulează în corp; acest lucru este nesănătos și a devenit normalitate, îndepărtându-ne de orice bunăstare fizică și mentală.
CE ESTE MINTEA SAU CONȘTIINȚA? UNDE ESTE LOCALIZATĂ? CE IMPORTANȚĂ ARE ȘI CE FUNCȚII ÎNDEPLINEȘTE ÎN FIECARE MOMENT AL VIEȚII NOASTRE?
Astfel de întrebări își găsesc răspunsul în învățăturile profunde milenare iar apoi, în verificarea studiului contemplativ prin meditație, la nivelul experienței directe, personale. Mai exact, este vorba despre tranziția intelepciunii dobândite in mod intelectual, la persoana întâi in mod direct, experiential.
Deci, ce este meditația?
«A medita înseamnă «a ști să dai drumul prăzii», adică a elibera tensiunile minții pentru ca aceasta să se poată elibera de toate constrângerile care o țin captivă. Înseamnă să nu mai răspundem interferențelor de nemulțumire, atașament sau respingere care ne tulbură mereu, ca sa re-aducem mintea la starea sa naturală. Dar trebuie să fim atenți să nu cădem în eroarea de a crede că scopul meditației este de a atinge o stare liberă de orice activitate mentală, în care nu se întâmplă absolut nimic. Acesta ar putea fi idealul unei pietre și, departe de a ne elibera de probleme, ar duce la o nouă întărire a ego-ului». De altfel, a lăsa mintea «goală» sau a urmări acest obiectiv este total nenatural și nociv.
Lama Guendun Rinpoche, în cartea intitulată «Mahamudra», scrie»
Cu tehnica și sârguința potrivite, puțin câte puțin, mintea se instalează în starea sa naturală, într-un sentiment de calm, deschidere și relaxare, recâștigând multă energie, claritate, pace și sănătate mentală. Există cineva care să nu aibă nevoie de ea?
MINTEA NU ESTE CREIERUL. In timp ce creierul este un organ fizic, conștiința este imaterială.

Neuroștiința aruncă mai multă lumină asupra schimbărilor cerebrale provocate de practicile de meditație contemplativă.
Astăzi, neuroștiința susține aceste practici contemplative străvechi, dezvăluind modul în care meditația armonizează și sincronizează rețele neuronale întregi. Acest proces de neuroplasticitate nu numai că reduce supraîncărcarea mentală, dar permite creierului să se regenereze și să își reprogrameze dinamica spre o stare de echilibru și reparație profundă (a se vedea sursele de mai jos pe această pagină).
Evident, vorbim despre practica autentică a meditației, nu doar despre tehnici de relaxare pentru inducerea stărilor de bine.
Printre nenumărate beneficii pe care meditația ni le poate aduce putem evidenția o relaxare fizică și mentală incredibilă, stabilitate și seninătate continuă și o mare claritate, prospețime și trezire a atenției. O atenție specială, introspectiva si corectă.
Sursele unde regăsim arta meditației rezidă în budismul indo-tibetan, mult înainte chiar de Buddha Shakyamuni, acum 2500 de ani. Aceste învățături universale numite DHARMA (înseamnă "Cale", sau "Învățături") s-au păstrat în lineajele de mari Maeștri, si nu au fost alterate sau modificate de-a lungul timpului, deoarece au fost transmise oral și puse în practică de la maestru la discipol cu profund respect și o încredere clară. Ei au atins realizări spirituale imense, verificabile, si ne-au lăsat această moștenire prețioasă a Dharmei asemeni unei bijuterii către puritatea conștiinței, în marea lor compasiune și înțelepciune. Din lineajele principale indo-tibetane - Kagyu, Nyigma, Guelug si Sakya - fac parte: Buddha Shakyamuni, Guru Padmasambhava Rinpoche, Nagarjuna, Lama Atisha, Tilopa, Naropa, Marpa, Milarepa, Gampopa, Dusum Khyenpa, Lama Guendun Rinpoche... și mulți alți mari înțelepți.
În scurta și umila mea experiență, am întâlnit și am învățat direct de la maeștri aparținând acestor lineaje autentice. Asadar aplic instrucțiunile primite in viata cotidiană, dar și în retreaturile de meditație pe care le practic in mod constant.
Pe baza a ceea ce a fost transmis, pot spune că, dacă înțelegem valoarea învățăturilor indo-tibetane și le punem în practică în mod corect, cu constanță, putem ajunge să înțelegem adevăratul sens al vieții din libertatea interioară obținută prin practica meditativă.
NOBILA OCTUPLA CALE este mapa către realizarea completă a ființei. Ea constă în acțiunile celor 3 porți - corpul, cuvântul și, mai presus de toate, mintea, deoarece din ea se naște și se dezvoltă absolut TOTUL. Urmând această cale, o persoană găsește adevărata fericire pe care nimic nu o poate altera sau pune la îndoială.
Verific-o chiar tu!
1. Viziunea/gândirea corectă
2. Intenția corectă
3.Vorbirea corectă
4.Acțiunea corectă
5. Mijloacele de trai potrivite
6.Efortul potrivit
7. Atenția corectă
8. Concentrarea corectă
SURSE CARE DOVEDESC EFECTUL MEDITAȚIEI ASUPRA PRACTICANȚILOR
Pentru a susține aceste afirmații, știința are o ramură specifică numită neuroștiință contemplativă. Principalele surse provin din studii de neuroimagistică (fMRI și EEG) efectuate la universități precum Harvard, Stanford și Wisconsin-Madison.
Studiile de pionierat realizate de Dr. Richard Davidson de la Universitatea Wisconsin-Madison au demonstrat că meditatorii experimentați (cum ar fi călugării tibetani) prezintă o sincronizare neobișnuită a undelor gamma. Aceste unde sunt legate de sinteza informațiilor și de unitatea conștiinței.
Neurologul de la Harvard Sara Lazar a publicat studii cheie care arată schimbări fizice în doar 8 săptămâni de practică:
- Creșterea materiei cenușii: in hipocampus (memorie și învățare) și cortexul prefrontal (luarea deciziilor).
- Reducerea amigdalei: centrul fricii și al stresului se micșorează, ceea ce validează ideea de «reparație» și de reducere a suprasolicitării.
Rețeaua neuronală implicită (DMN)
- Știința a identificat faptul că meditația «oprește» in mod implicit Rețeauacare este responsabilă de ruminația mentală și de «pilotul automat». Prin reducerea activității sale, creierul economisește energie și permite procesele de autoreglare etică și emoțională.